Standarde de competenţĂ – instrument 




PDF просмотр
НазваниеStandarde de competenţĂ – instrument 
страница180/180
Дата конвертации03.10.2012
Размер1.68 Mb.
ТипДокументы
1   ...   172   173   174   175   176   177   178   179   180

CONCLUZII FINALE
Învăţămîntul preuniversitar deţine o poziţie strategică specifică, de el beneficiază întreaga populaţie 
şcolară şi el influenţează în mod decisiv performanţele nivelurilor ulterioare de învăţămînt. De calitatea 
instruirii  şi  a  învăţării  depinde  măsura  angajării  în  învăţarea  permanentă,  în  receptarea  şi  prelucrarea 
cunoaşterii.
Rezultatele  reformei  învăţămîntului  realizate  în  ultimii  15  ani  au  început  să  devină  vizibile,  dar 
totodată ne demonstrează necesitatea dezvoltării diferitelor aspecte ale curriculumului şcolar.
Constatările  şi  recomandările  propuse  de  noi  întru  modernizarea  curriculumului  se  bazează  pe  o 
amplă analiză a tuturor componentelor standardelor educaţionale.
Evaluarea  standardelor  s-a  realizat  în  baza  principiilor  de  politică  educaţională  (descentralizării, 
flexibilizării,  eficienţei,  compatibilizării  cu  standardele  internaţionale)  şi  a  principiilor  de  generare  a 
planurilor-cadru  (selecţiei  şi  ierarhizării  culturale,  funcţionalităţii,  coerenţei,  egalităţii  şanselor, 
parcursului individual, racordării la social).
O  deosebită  atenţie  în  procesul  cercetării  a  fost  acordat  analizei  practicilor  internaţionale  de 
proiectare a standardelor în educaţie. În lucrare sînt prezentate materiale vizînd originea standardelor  şi 
conceptul  general  de  standarde  în  viaţa  cotidiană.  Multiaspectual  sînt  analizate  ideile  de  standarde 
educaţionale pe  plan internaţional, avînd  drept exemplu realizarea acestei activităţi în  SUA, Germania, 
Spania, Federaţia Rusă.
Analiza practicilor de elaborare a standardelor ne-a demonstrat că:
 Pentru  toţi  cei  care  contribuie la  dezvoltarea  personalităţii copiilor,  pregătirea lor  pentru  viaţă, 
standardele reprezintă o resursă importantă ce orientează acţiunile educative în scopul sprijinirii 
şi stimulării învăţării, dezvoltării normale şi depline. În cel mai larg sens, standardele reprezintă 
un set de afirmaţii care reflectă aşteptările privind ceea ce ar trebui elevii să ştie şi să poată să 
facă în fiecare domeniu de învăţare şi dezvoltare la o anumită treaptă şcolară. 
 Statele definesc standardele pentru a sprijini creşterea şi dezvoltarea copiilor de la naştere pînă la 
intrarea  în  şcoală,  apoi  pînă  la  finisarea  studiilor,  atît  în  mediul  familial,  precum  şi  în  cadrul 
instituţiilor  de  învăţămînt.  Ele  reprezintă  o  resursă,  un  document  ce  informează  educatorii, 
părinţii şi  societatea civilă, toţi  acei care participă la creşterea, dezvoltarea şi educaţia copiilor, 
asupra aşteptărilor pe care le pot avea în privinţa dezvoltării copiilor prin educaţie. Ele reflectă 
finalităţile  educatiţionale,  care,  la  rîndul  său,  conţin  implicit  cele  mai  importante  valori  ale 
naţiunii  sau  statului,  orientează  şi  îmbunătăţesc  practicile  în  acord  cu  specificul  dezvoltării 
copilului  într-o  anumită  perioadă  a  vieţii,  avînd  în  vedere  în  mod  holistic  toate  domeniile 
dezvoltării lui.
 Scopul  urmărit  în  diferite  ţări/sisteme  de  învăţămînt  prin  elaborarea  standardelor  educaţionale 
vizează  sporirea  calităţii  în educaţie,  asigurarea aceluiaşi nivel  de  educaţie  de  bază pentru  toţi, 
standardele contribuind la apropierea nivelului de performanţe al şcolilor din cadrul unui sistem şi 
al sistemelor de învăţămînt din diferite regiuni/zone/ţări de standardele educaţiei de calitate. 
 Există o controversă în legatură cu necesitatea standardelor în educaţie. Mulţi specialişti văd în 
standardizare o politică de uniformizare a educaţiei. Polemica în jurul acestei probleme se atestă 
atît în SUA – ţara cu cel mai standardizat învăţămînt din lume, cît şi în Europa.
 Pentru cadrele didactice, formularea standardelor de dezvoltare şi învăţare reprezintă un punct de 
referinţă  în  organizarea  şi  proiectarea  activităţilor  din  unităţile  de  educaţie.  Ele  sînt  relevante 
numai la nivel de grup de copii, şi nu la nivel individual în sensul diagnosticării profilului de 
dezvoltare a copilului. 
Observarea copiilor în baza standardelor şi a indicatorilor are drept scop 
conturarea unui profil al grupului de elevi pentru a cunoaşte care sînt domeniile de dezvoltare mai 
puţin apelate prin activităţile desfăşurate în grădiniţă şi, în acest mod, a interveni în proiectarea 
activităţilor ulterioare.
 Rolul principal al standardelor este cel de a contribui prin multiplele utilizări pe care le presupun, 
la o educaţie, îngrijire şi dezvoltare cît mai sănătoasă a copilului în acord cu finalităţile educaţiei. 
Ele  se  adresează  tuturor  părinţilor,  instituţiilor  care  oferă  programe  de  îngrijire  şi  educaţie  a 
copiilor, instituţiilor care formează resursele umane în educaţie, precum şi  factorilor de decizie 
din sectoarele de educaţie, îngrijire şi sănătate. 
 Majoritatea standardelor sînt structurate pentru fiecare nivel sau treaptă de învăţămînt şi pe arii 
curriculare,  de  cele  mai  dese  ori  comunicarea  (arta  limbajului),  matematica,  ştiinţele,  ştiinţele 
sociale. Cu o frecvenţă puţin mai mică sînt evidenţiate domeniile artelor fine, dezvoltarea fizică, 
269

sănătatea şi securitatea. Indiferent de felul cum sînt structurate, standardele educaţionale tind să 
acopere toate aspectele dezvoltării personalităţii în educaţie. 
 În majoritatea cazurilor standardele sînt elaborate pe discipline de învăţămînt, vizează domeniul 
cognitiv al instruirii, stabilesc nivelul performanţelor/rezultatelor aşteptate din partea elevilor, de 
obicei, nivelul mediu de performanţă (deci sînt accesibile tuturor elevilor) (în Federaţia Rusă –
rezultatele necesare şi suficiente) şi au un caracter obligatoriu.
 Cu referire la structura standardelor pot fi evidenţiate următoarele elemente: indicaţii la domeniul 
de  dezvoltare,  propriu  standardul,  indicatori  de  performanţă,    exemple  de  activităţi  sau 
comportamente, care permit constatări referitor la realizarea standardului în procesul de educaţie.
 Practica  de  elaborare  a  standardelor  atestată  în  Spania,  Federaţia  Rusă  prezintă  interes  prin 
caracterul  multiaspectual  al  standardelor  elaborate,  or,  prin  cele  trei  tipuri  de  standarde  (de 
conţinut, de realizare şi pedagogice)  sînt vizate elementele de bază ale procesului educaţional -
predarea, învăţarea şi evaluarea – toate contribuind la asigurarea unei educaţii de calitate.
 În  unele  sisteme  de  învăţămînt  (Germania,  Republica  Moldova.)  standardele  nu  acoperă  tot 
curriculumul, ci doar elementele esenţiale ale acestuia şi au în vedere competenţele\capacităţile 
necesare de format-evaluat prin fiecare disciplină şcolară.
Implementînd  o  metodologie  complexă  de  evaluare  a  standardelor  folosind  metodele  analizei  de 
context, de conţinut, comparată s-a stabilit că în standardele existente se acordă puţină atenţie gestionării 
înţelepte a vieţii personale.
Un  şir  de  constatări  generale  vizînd  rezultatele  expertizei  standardelor  educaţionale 
pentru învăţămîntul preuniversitar în Republica Moldova evidenţiază:
 Standardele educaţionale sînt absolut necesare pentru realizarea unui învăţămînt de calitate.
 Corelarea obiectivelor curriculare cu standardele educaţionale este absolut necesară.
 Concretizarea prin standarde a valorilor educaţionale în societatea democratică.
 Reflectarea prin standarde a principiilor educaţiei centrate pe elev.
 Elaborarea  unor  standarde  care  ar  acoperi  domeniile  educaţie  privind  mediul  înconjurător, 
economia de piaţă.
 Reflectarea  în  standarde  a  necesităţii  formării  la  elevi,  la  fiecare  treaptă  de  învăţămînt,  a 
competenţelor de integrare activă în viaţă.
 Racordarea standardelor la nevoile societăţii în conformitate cu aşteptările elevilor, părinţilor şi 
ale societăţii în ansamblu.
 Reformularea unor standarde în vederea sporirii accesibilităţii lor.
 Elaborarea standardelor pe trepte de învăţămînt.
 Excluderea discontinuităţilor în sistemul de standarde elaborat.
 Elaborarea unor termeni/indicatori de performanţă măsurabili în cadrul standardului.pe domenii 
de activitate.
 Includerea în standardele educaţionale naţionale a competenţelor-cheie recomandate de Consiliul 
Europei.
 Stabilirea nivelurilor la care ar trebui însuşite competenţele-cheie.
 Validarea obiectivelor educaţionale proiectate prin experiment didactic.
 Axarea elaborării standardelor educaţionale, în mai mare măsură, pe nivelul Integrare  decît pe 
nivelurile Cunoaştere, Înţelegere şi Aplicare.
 Elaborarea standardelor educaţionale în termeni de competenţă.
 Concretizarea prin standarde a nevoilor reale ale elevului în sec. XXI.
 Formularea standardelor în termeni de performanţă măsurabili.
 Proiectarea unui număr suficient de standarde care ar viza unicitatea individului din perspectivă 
personală, etnică/naţională, socioculturală, europeană.
 Formularea standardelor pe niveluri de performanţă minim, mediu, maxim.
 Prezentarea integrală a standardelor educaţionale pentru ambele profiluri la învăţămîntul liceal nu 
este reuşită; se propune prezentarea separată a standardelor pe profiluri.
 Determinarea unei liste oblligatorii de conţinuturi la disciplinele şcolare.
 Promovarea în standardele educaţionale a corelării valorilor, cunoştinţelor şi aplicaţiilor.
Lucrarea conţine delimitări conceptuale şi metodologia de modernizare a standardelor educaţionale.
Aceste delimitări includ conceptul de standard educaţional, obiectivele şi funcţiile standardelor, obiectele 
270

de  bază  ale  standardizării,  principiile  etc.  Se  argumentează  necesitatea  proiectării  standardelor  din 
perspectiva  competenţelor  prezentînd  structura  standardului  de  competenţă,  profilul  de  formare, 
competenţe şi elemente de competenţe, formarea cărora se urmăreşte în gimnaziu şi liceu.
În  lucrare  este  prezentat  algoritmul  elaborării  standardelor  de  competenţă,  prezentate  proiecte  de 
evaluare a standardelor educaţionale pentru învăţămîntul secundar general.
271

Referinţe bibliografice
1. Achiri  I.,  Bolboceanu  A.,  Guţu  V.,  Hadîrcă  M.  Evaluarea  standardelor  educaţionale.  Ghid 
metodologic. Chişinău, 2009.
2. Bennet E., Randy W., William C. Construction Versus Choice in Cognitive Measurement: Issues in 
Constructed Reponse, Performance Testing, and Portfolio Assessment. Hillsdale, New Jersey, Hove 
and London, Lawrence Erlbaum Associates Publishers, 1993.
3. Beriat D., Exiga A. Les tests en proces. Les abus de la psichotechnique. Paris: Aumod, 1970.
4. Bîrzea C. Arta şi ştiinţa educaţiei. Bucureşti: Editura didactică şi Pedagogică R.A., 1995.
5. Cadrul European comun de referinţă. (tradus în română). Chişinău: Tipografia Centrală, 2003.
6. Colardyn D. La gestion des compétences. Perspectives internationale. Paris: P.U.F., 1996.
7. Criste S. Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti, 1998.
8. Cronbach Lee J. Essentials of Psychological Testing. Ed. a 3-a. New York: Harper and Row, 1970.
9. D’Hainaut L., Lawton D. Sursele unei reforme a conţinuturilor axate pe educaţia permanentă. Vol. 
Programul de învăţămînt şi educaţie permanentă. Bucureşti, 1981.
10. De Landsheeere G. Evaluarea continuă a elevilor şi examenele. Manual de docimologie. Bucureşti: 
E.D.P., 1975.
11. Dulamă M.-E. Cum îi învăţăm pe alţii să înveţe. Clusium 2009.
12. Dulamă M.-E. Metodologie Didactică. Clusium, 2008.
13. Fitz-Gibbon  C.  T.  Monitoring  Education.  Indicators,  Quality  and  Effectiveness.  London:  Cassell, 
1996.
14. Guţu I. Curriculum de français, pour les classes bilingues. Chiţinău: Neocartica, 2008.
15. Guţu Vl., Achiri I. Evaluarea curiculumului şcolar: Ghid metodologic. Chişinău, 2009.
16. Guţu Vl. Cadrul de referinţă al curriculumului naţional. Ghid metodologic. Chişinău: Editura Ştiinţa, 
2007.
17. Guţu Vl. Proiectarea didactică în învăţămîntul superior. Chişinău: CEP USM, 2007.
18. Holban I. Testele de cunoştinţe. Bucureşti: E.D.P., 1995.
19. Hopkins  D.,  Ainscow  M.,  West  M.  Perfecţionarea  şcolii  într-o  eră  a  schimbării.  Chişinău:  Prut 
Internaţional, 1992.
20. Huberman A.M.  Cum  se  produc  schimbările  în  educaţie: contribuţie la  studiul inovaţiei. Trad.  De 
Magdalena Chelsoi. Bucureşti: E.D.P., 1978.
21. Implementation  of  ,,Education  &  Training  2010”  Work  programme,  Working  Group,  Basic  Skills, 
Entrepreneurship and Foreign Languages/Progress Report, European Commission, nov. 2003.
22. Jaeger M. (coord.) Complementary Methods for Research in Education, Wasington D.C., American 
Educational Research Association, 1988.
23. Jigău M. Factorii reuşitei şcolare. Bucureşti: Editura Grafoard, 1988.
24. Krasnaseschi Vl. (coord.) Evaluarea sistemelor şi a proceselor educaţionale. Bucureşti: E.D.P., 1976.
25. Legea Învăţămîntului din Republica Moldova. Chişinău, 1995.
26. Tăutu M. Gh. Standardele educaţionale la limba franceză. Suceava, România.
27. Patton M. Creative Evaluation, ed. a 2-a. Newbury Park, California, Sage Publications, 1987.
28. Planurile de învăţămînt pentru învăţămîntul primar, gimnazial, mediul general şi liceal: 2006-2007. 
MET, Chişinău, 2006.
29. Popham W.J. Evaluating Instructio. New York: Prentice Hall, 1973.
30. Sochircă V., Volontir N. Standarde eduaţionale la geografie. Chişinău: Univers Pedagogic, 2008. 
31. Sochircă V., Volontir N. Standarde eduaţionale la geografie. Chişinău: Univers Pedagogic,  2008.
32. Stanciu M. Reforma conţinuturilor învăţămîntului. Iaşi: Polirom, 1999.
33. Standarde  educaţionale  la  disciplinele  şcolare  din  învăţămîntul  primar,  gimnazial  şi  liceal.
Coordonatori: Achiri I., Velişco N. Chişinău: Editura Univers Pedagogic, 2008.
34. Stoica A., Musteaţă S. Evaluarea rezultatelor şcolare. Chişinău, 1997.
35. Базовый куррикулум // Нормативные документы. Кишинэу, 1997.
36. Концепция  федеральных  государственных  стандартов  общего  образования.  Под  редакцией 
А.М. Кондакова, А.А. Кузнецова. Москва: Просвещение, 2008.
37. Новак  Е.,  Волковская  М.,  Шиловский  Б.  Русский  язык  и  литература:  Куррикулум  для 
гимназий с румынским языком обучения (V-IX кл.). Кишинэу, 2006.
38. Программа  по  русскому  языку  как  иностранному.  I  Сертификационный  уровень.  Общее 
владение. М.-С.-Пб., 2001.
272

1   ...   172   173   174   175   176   177   178   179   180

Разместите кнопку на своём сайте:
TopReferat


База данных защищена авторским правом ©topreferat.znate.ru 2012
обратиться к администрации
ТопРеферат
Главная страница